Cursa nebunească a lui Tibi continuă. Medicii și prietenii nu pot să își explice cum reușește, însă, cumva, Tibi înfruntă cum numai el poate cursa infernală de la maratonul ”6633 Arctic Ultra”
. Că lucrurile sunt dramatice acolo, că temperturile dau mari bătăi de cap concurenților stă ca dovadă faptul că irlandezul de pe locul doi a trebuit să abandoneze cursa din cauza multiplelor degerături.
”Dragilor, pe măsură ce ne apropiem de finalul cursei, lucrurile devin dramatice. Aşa-i filmul ăsta …
Tibi are o vorbă : „Sănătos nu cred că vine niciunul încoace. Și nu se întoarce niciunul sănătos”
Tibi a plecat ieri din Aklavik in cea mai grea etapă, un tronson monstruos de 120km pe Ice Road, fără puncte de control, fără nici un fel de ajutor, o etapă pe care şi-a propus să o parcurgă in 30 ore.
La plecare se mişca lent, în reluare, precum un robot care nu mai are energie în baterii. Dădea senzaţia că se va prăbuşi după câţiva paşi.
S-a întors si a zis : Ne vedem la Inuvik ! … şi dus a fost …
După câţiva kilometri a dat de zăpadă mare, traseul a devenit o adevărată luptă de supravieţuire, sania părea un bolovan imens care nu voia să vină după el. A fost atât de uimit, încât din când în când se intorcea şi se uita la sanie, să vadă dacă nu cumva i-au pus ceva pietre în ea …
După 7 ore ajunge şi irlandezul în Aklavik, dar este oprit, este scos din concurs, degerăturile sunt prea grave. După cum intuiam, pe bucata aceasta de traseu vor fi multe abandonuri.
Ce s-a întîmplat mai departe în noaptea care a urmat nu ştim …
Am aşteptat, dar telefonul nu a mai sunat. Am urmărit cu sufletul la gură o bulină cum se mişcă pe o hartă, pas cu pas, apoi pauză, apoi iar pas cu pas, fără să ştim ce face, fără sa ştim ce e în sufletul lui.
Studiam graficul cursei si comparam cu planul lui de cursă, iar cele două potriveau perfect. Indiferent ce s-a întîmplat acolo, Tibi a mers perfect. A ajuns in Inuvik cu 3 minute mai devreme decât planul. Incredibil !
Pe ultimii kilometri a gonit cât a putut, nu mai avea răbdare. Nu a putut să mănînce pe traseu, aşa că era nerăbdător sa ajungă la Inuvik, să doarmă şi să mănânce ceva cald.
Când a ajuns, era complet epuizat. Organizatorii s-au cam panicat, dar după ce doctorii l-au examinat … au constatat, uimiţi, ca e ok …
Cum de ceilalţi îngheaţă şi el nu … nimeni nu ştie …
Ne-a spus că efectiv nu are putere să vorbească la telefon, să îl iertăm, dar trebuie neapărat să doarmă şi va suna după aceea.
Al doilea este acum Paul Deasy, cu minim 21 ore in spate. Timpul nu este o problema.
Inuvik e la kilometrul 460, iar până la final mai sunt două etape, una de 70km şi ultima de 88km.
Oameni dragi, vă mulţumim că l-aţi adus până aici cu sufletele voastre calde ! Haideţi să-l ducem împreună până la final ! Un strop mai este!”, informează cei de la Tăsuleasa Social.
Hai, Tibi! Mai un pic!