Deși încercăm cu toții să creștem și să educăm din copiii noștri niște oameni cumsecade, nu întotdeauna și tuturor ne reușește.
Mătușa Elena nu putea nicidecum să se obișnuiască cu locul în care a ajuns. Fost inginer, mamă a 3 copii… nu și-a imaginat vreodată că va ajunge la un azil de bătrâni.
Cândva femeia a avut o viață frumoasă, plină. Elena reușea să aibă grijă de copii, de gospodărie și să meargă la serviciul său responsabil. Deși s-a dedicat atât copiilor, cât și carierei, se pare că i-a scăpat ceva în ceea ce privește educația, chiar dacă a încercat să-i învețe că trebuie să-ți iubești aproapele.
Mătușa Elena a ajuns să trăiască zile în care copiii ei nu mai aveau nevoie de dânsa. Fiul plecase la muncă la mii de kilometri depărtare, îi trimitea de sărbători câte o felicitare, iar cele două fete, chiar dacă erau aproape, aveau propriile griji…
Femeia se uita pe geam și plângea. Afară ningea, iar oamenii erau în febra pregătirilor de revelion. Toți se grăbeau să cumpere brazi, cadouri… Elena a închis ochii și a început să zâmbească. Își amintea cum alerga și ea în ajun de anul nou. Această sărbătoare era așteptată nu doar de către copii, dar și de ea, pentru că se născuse în prima zi a anului.
De fiecare dată, la 1 ianuarie casa era plină de oaspeți, toți erau veseli, cântau, se distrau…
Dintr-o dată a bătut cineva la ușă:
„La Mulți Ani!” au strigat în cor vreo cinci băbuțe fericite. Elena nu s-a așteptat, vecina ei de cameră și alte câteva prietene de la azil i-au adus un tort și o pereche de ciorapi de lână.
Au sărbătorit gălăgios cu un ceai, au mai stat babele la taclale și s-au culcat destul de târziu. Elena a adormit aproape fericită.
-Mamă, mamă! La mulți ani!
Femeia a zâmbit, credea că visa, era fiul ei, Mihai, era atât de matur, un bărbat adevărat.
-Mamă, trezește-te. E bolnavă? – a întrebat el de îngrijitoare.
-Nu. S-a culcat aproape dimineață, au sărbătorit.
Mătușa Elena a deschis ochii și nu putea să creadă ce vede.
-Mihăiță? Tu ești? Nu visez?
-Nu e un vis, mamă. M-am întors ieri, am vrut să-ți fac o surpriză. De ce nu m-ai anunțat că Ana și Andreea te-au adus aici? Eu credeam că ești bine. Haide, strânge-ți lucrurile, o să mergi cu mine, am rezervat bilete la avion. Vei locui cu mine și cu soția mea, ai s-o cunoști și ai s-o îndrăgești.
Mătușa Elena se pierduse cu firea, nu știa de ce să se apuce mai întâi și nici nu știa că a crescut un fiu atât de bun…