Când se împodobeşte, de fapt, bradul. Bucuria Crăciunului începe, în casele multor oameni, mult mai devreme decât spune tradiția.
Multă lume împodobeşte bradul încă de pe 1 decembrie. Însă acest eveniment ar trebui să aibă loc mult mai târziu.
Originea bradului împodobit datează dinaintea erei creștine, când brazii, ramurile lor sau palmierii erau folosiți pentru diferite ceremonii. Împodobirea pomului de Crăciun este un obicei venit din Occident, de la popoarele germanice.
Istoricii și etnologii spun că, în jurul anului 1000, Sf. Boniface, care a convertit germanii la creștinism, a trecut pe lângă un grup de păgâni care venerau un stejar. De supărare acesta a tăiat stejarul și, în locul stejarului, s-a înălțat un brăduț. Sf. Boniface a luat micul pom ca semn al credinței în Dumnezeu. Dar, abia în secolul al XVI-lea creștinii practicanți au început să decoreze brazii în perioada Crăciunului.
Tradiția spune că pomul de Crăciun se împodobește în Ajun de Crăciun, pe 24 decembrie. Un înger sau o stea poate fi asezată în vârful pomului, reprezentând îngerii sau steaua de la Bethleem. A doua zi, copiii se bucură de darurile așezate sub pom de Moș Crăciun.
Bradul de Crăciun este un obicei occidental care a căpătat amploare, începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În zilele noastre, împodobirea bradului de Crăciun a devenit una dintre cele mai iubite tradiţii.
Împodobirea bradului de Crăciun este, fără îndoială, un moment așteptat cu mare nerăbdare de mulți oameni, iar mulți îl fac într-adevăr mult mai devreme decât spune tradiția. Este o ocazie de a aduce strălucirea și căldura Crăciunului în casele noastre și de a bucura sufletele noastre cu acea magie specifică acestei sărbători minunate.
Originea acestui obicei îndrăgit datează de mult timp înainte de era creștină, când diferite plante, inclusiv brazii și ramurile lor, aveau semnificații speciale în diferite ceremonii. Cu toate acestea, tradiția împodobirii pomului de Crăciun a fost importată din Occident, în special din rândurile popoarelor germanice.
Istoricii și etnologii ne spun că, în jurul anului 1000, Sfântul Boniface, care a fost un important misionar creștin, a trecut pe lângă un grup de păgâni care venerau un stejar. Cu scopul de a îndruma credința acestora către creștinism, Sfântul Boniface a tăiat stejarul. În locul lui, a crescut un mic brăduț, pe care l-a luat ca simbol al credinței în Dumnezeu. Cu toate acestea, obiceiul de a decora brazii în timpul Crăciunului a început să se răspândească abia în secolul al XVI-lea.
Conform tradiției, bradul de Crăciun este împodobit în Ajunul Crăciunului, pe 24 decembrie. O figurină reprezentând un înger sau o stea este plasată în vârful pomului, simbolizând îngerii care au vestit nașterea lui Iisus sau steaua de la Bethleem care a ghidat magii. A doua zi, copiii se trezesc cu bucurie să descopere darurile așezate sub brad de Moș Crăciun.
În Occident, obiceiul împodobirii bradului de Crăciun a devenit tot mai popular începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În zilele noastre, această tradiție este una dintre cele mai iubite și așteptate în preajma sărbătorilor de iarnă, aducând bucurie și speranță în inimile noastre.
