Adela Popescu, despre plecarea soţului: „Ca să înţelegeţi şi voi de ce şi-a lăsat nevasta şi copilul”
Radu Vâlcan tocmai s-a întors dintr-o călătorie de neuitat din Nepal. Acesta a fost plecat împreună cu alţi trei prieteni, totul în aventura vieţii lor, aşa cum însăşi actorul scrie pe blog.
Mulţi s-au întrebat, probabil, de ce în călătoie nu a mers şi soţia lui. Asta pentru că locurile pe care Radu şi prietenii lui le-au străbătut au fost destul de periculoase, iar călătoria s-a vrut a fi una între bărbaţi.
Adela Popescu a distribuit pe Facebook articolul scris de Radu Vâlcan pe blog, precizând „Ca să înţelegeţi şi voi de ce şi-a lăsat nevasta şi copilul”.
Vedeţi articolul integral aici.
La un an după ce s-a născut primul lor copil, Adela Popescu și Radu Vâlcan AU FĂCUT ANUNȚUL! „Din toamnă viața noastră se va schimba… VOM FI…”
Adela Popescu şi Radu Vâlcan formează unul dintre cele mai frumoase şi mai longevive cupluri din showbiz-ul autohton. Cei doi au devenit părinți în vara anului 2016 și acum, un an mai târziu, au făcut un anunț important pentru familia lor, pe care Adela Popescu l-a împărtășit cu prietenii virtuali prin intermediul blogului său.
„Parintii mei toata viata au fost domni.
Desi au trait la tara, viata lor de desfasura dupa alte coordonate.
Mami niciodata nu a iesit din casa fara ruj pe buze, creion dermatograf la ochi si parul nitel tapat cu bere. Rochiile ei nu erau niciodata aceleasi. In cancelarie era recunoscuta pentru serbarile atipice si pline de curaj, iar metoda pedagogica pe care o aplica elevilor, era in rand cu cele mai bune scoli „de la oras”.
Tati, de asemenea, a luptat intotdeauna sa avem baie si incalzire in casa- pe vremea aceea era foarte complicat-televizor color,
covoare persane si tot ce se mai putea incercand astfel sa faca din sederea la tara, una citadina.
In timpul liber preda dansuri populare cu elevii sai din sat pe care ii incuraja sa participe la toate evenimentele sportive din judet, intorcandu-se, nu de putine ori, cu premii importante.
Le placea sa joace biliard si whist, sa danseze pe muzica moderna, sa mearga gatiti duminica la Slatina sa bea braga, sa citeasca inainte de culcare, sa vada marea in fiecare an, sa soarba cate-un ness cu rudele de la oras si sa viseze la momentul in care viata lor se va schimba.
Munca la camp nu prea i-a pasionat, desi erau in rand cu lumea, totusi ceva din linistea satului nu rezona cu proiectia lor despre fericire.
Cu toate ca o traiau din plin.
Insa in permanenta intr-un buzunarel ascuns exista dorinta de a se muta la oras.
De loc din Susani, ambii cu parintii pe Valea Beicii,( nume dat dupa paraul Beica ce strabate comuna), dupa terminarea scolilor au cerut repartitia in satul natal crezand ca va fi ceva provizoriu.
Asa provizoriu cum gandeau ei ca va fi, si-au construit o casa, au facut un copil, inca unul si inca unul. Parintii lor imbatraneau si aveau din ce in ce mai mare nevoie de ei si uite-asa anii treceau si noi tot in linistea livezilor ne duceam viata.
Altfel mi-nu-na-ta.
Am avut cea mai frumoasa copilarie din lume. Atat de frumoasa incat imi vine sa plang de fiecare data cand inchid ochii si ii simt „parfumul”. Nu stiu cum ar fi fost viata mea si a fratilor mei daca parintii nostri si-ar fi luat visele intr-o geanta si ar fi venit la oras.
Nu stiu daca ciresul meu, fantana mea, podul meu, elasticul, pitulusu, caii lui tataie, Pastele la Usurei, Craciunul pe ulita, Claudia, tanti Lili, capra Ciucurina, mamaliga, ploia de vara, udatul gradinii, aratul porumbilor, claca, linul, mustul, chisalita, arsita, sania, si cate si mai cate, nu stiu daca ar mai fi existat, si odata cu ele si universul meu interior, singurul la care ma intorc cand sunt descumpanita…
Din toamna, parintii mei se vor muta „la oras”. Oh, Doamne cat am asteptat. Cat au asteptat.
Mami este deja de un an cu noi, ne ajuta cu Alexandru, dar din toamna va veni si tati si vor avea casa lor asa cum si-au dorit-o.
Musai:
-La un bulevard mare, cu balconul spre lume. Sa stea seara la masuta sa bea o bere relaxandu-i galagia.
-Magazin cu de toate la scara.
-Un mijloc de transport in comun cat mai aproape, astfel incat tati sa uite ca are masina, dar in acelasi timp sa poata merge duminica sa manance o prajitura la Casa Capsa si pe seara sa vada un spectacol de teatru, sa-si plimbe sotia pe strase imbracati la patru ace, asa cum au visat din tinerete.
Din toamna vom fi toti aici!
Susaniul drag nu va fi niciodata uitat, mai ales ca noi vom continua sa facem sarbatorile acolo, iar parintii mei sa se mute la „resedinta de la tara” 🙂 in anotimpurile calde urmand sa vina la Bucuresti cand e frig.
Am vrut sa va impartasesc asta caci tare sunt fericita! Mi s-a indeplinit o mare dorinta.
Acum abia astept duminicile sa ne adunam cu totii in jurul mesei exact asa cum au visat…ca niste domni de oras.:)”
SURSA: http://www.adelapopescu.eu/